ZILELE REZISTENȚEI. Ediția a 12-a. Sâmbăta de Sus (Făgăraș), 22-24 iulie 2022

Și în acest an, tradiționala comemorare a luptătorilor în Rezistența armată anticomunistă din Munții Făgărașului va fi însoțită de manifestările cultural-memoriale reunite sub titulatura Zilele Rezistenței. Vom organiza simpozioane, lansări de carte, drumeții, proiecții de film, expoziții documentare și alte activități, toate în ambianța plină de istorie a Mănăstirii Brâncoveanu, ctitoria brâncovenească de la Sâmbăta de Sus.

 

 


Seară a Memoriei, cu ocazia inaugurării etajului superior al sediului Fundației. Încă un pas spre realizarea Muzeului Rezistenței

A doua zi, duminică 15 mai, la sediul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu din București, a avut loc o seară culturală prin care organizatorii au dorit să marcheze inaugurarea sălii mari de la etajul 2 a imobilului, după activitatea de renovare care a durat luni de zile. La sfârșitul anului trecut, prin contribuțiile financiare și munca voluntară a membrilor și susținătorilor Fundației Ogoranu, s-a realizat înlocuirea hidroizolației acoperișului, grav avariată, iar în această primăvară s-a renovat întregul etaj superior, care fusese grav afectat de infiltrațiile apelor din precipitații de-a lungul ultimilor ani. Continue Reading


14 mai 2022. Ziua națională a martirilor din temnițele comuniste, la București

În seara de sâmbătă, 14 mai 2022, centrul Bucureștilor, altminteri atât de aglomerat datorită manifestărilor Nopții Muzeelor, a fost locul de adunare al tuturor celor care se regăsesc sub semnul amintirii luptătorilor Rezistenței anticomuniste. Sute de oameni, majoritatea lor tineri, s-au adunat în Piața Revoluției, lângă statuia lui Iuliu Maniu, purtând portretele celor martirizați între zidurile închisorilor și lagărelor. Continue Reading


Zilele Rezistenței de la Sâmbăta de Sus. 23-25 iulie 2021

Pentru a 26-a oară, cei ce păstrează memoria luptătorilor anticomuniști din Țara Făgărașului, s-au adunat la Crucea Rezistenței de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Tradiția a fost stabilită de însuși Ion Gavrilă Ogoranu, în 1995, când a fost inaugurat monumentul – împlinirea unui legământ făcut de partizanii anticomuniști de Paștele anului 1952. Din 2010, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu a încununat această comemorare anuală cu o suită de manifestări culturale intitulate Zilele Rezistenței. Continue Reading


S-a stins Dan Boghiu, unul dintre fruntașii exilului anticomunist

S-a stins, în Elveția, unul dintre cei mai activi militanți anticomuniști din perioada îndelungatului exil.

Dan Boghiu s-a născut la 16 octombrie 1926, în Iași, într-o familie de oameni înstăriți. Curând, părintii se vor muta la București, unde Dan își va petrece copilăria și adolescența, iar în vacanțe familia va locui la Slănic Moldova. În casa familiei Boghiu de la Iași, dar și la București, venea adeseori și Corneliu Zelea Codreanu. Astfel, tânărul Dan avea să intre în contact cu spiritul Mișcării Legionare.

Continue Reading


14 mai la București. Martirii temnițelor comuniste comemorați doar de societatea civilă! Autoritățile au tratat ziua cu indiferență

Deși prin Legea 127 din 2017 a fost declarată „Zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste”, ziua de vineri 14 mai a trecut și anul acesta practic neobservată. În ciuda faptului că legea prevede obligația autorităților centrale și locale, ca și a Radiodifuziunii și Televiziunii naționale, de a marca această zi națională, nici o instituție a statului român nu i-a acordat o cât de mică atenție. Este al patrulea an consecutiv de când, singură, doar societatea civilă inițiază manifestări de comemorare a martirilor închisorilor regimului comunist. Continue Reading


COMUNICAT. Alături de Octav Bjoza

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, înființată de luptători în Rezistența anticomunistă și urmași ai acestora, a luat cunoștință cu stupefacție de decizia premierului liberal Florin Câțu de a-l destitui pe domnul Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. Continue Reading


Protest față de destituirea președintelui AFDPR din funcția de subsecretar de stat

Urmașii foștilor deținuți politici și luptători anticomuniști au lansat on-line o petiție la care s-au alăturat deja personalități ale vieții publice, dar și unii dintre ultimii supraviețuitori ai Rezistenței anticomuniste. Ei protestează față de destituirea de către premierul Câțu a președintelui AFDPR, dl Octav Bjoza, din funcția de subsecretar de stat pentru problemele luptătorilor anticomuniști și urmașilor acestora, funcție pe care o ocupa din anul 2014, când a fost înființat acest post. Continue Reading


13 pentru România! Comemorarea luptătorilor anticomuniști executați în 1953 la Jilava

Au fost 13… Au luptat pentru eliberarea României de comunism. Au fost executați la 31 octombrie 1953, la Fortul 13 Jilava.

Sâmbãtã 31.10.2020, ora 11,oo, la FORTUL 13 JILAVA (Penitenciarul Jilava, str. Sabarului nr. 1, com. Jilava, jud. Ilfov).

Program:

  • ora 11-12,30: ceremonia în memoria luptătorilor anticomuniști parașutați de aviația militară americană și executați la Jilava la 31 octombrie 1953 – slujbă religioasă, cuvântări, apelul morților, Imnul celor căzuți.
  • ora 13-14,30: – vizitarea Fostului 13 Jilava – maxim 13 persoane + 2 vizitatori.

Pentru cei care vin cu microbuz: plecarea la ora 10 de la Piața Unirii (poalele Dealului Patriarhiei – Crucea lui Brâncoveanu). Pentru cei care vin cu mijloace proprii de transport: întâlnirea la ora 10,45 la poarta Penitenciarului Jilava.

ATENȚIE: Comemorarea se va desfășura în afara incintei Fortului 13, pe platoul de deasupra zidului execuțiilor din Valea Piersicilor. Ca urmare a măsurilor restrictive în vigoare, întrucât accesul la Fortul 13 se face prin incinta actualului penitenciar Jilava, anul acesta vizitarea fostei închisori politice nu se mai face decât cu un număr de maxim 15 persoane, din care 2 organizatori. Cu regret pentru această situație, recomandăm ca acei care au mai vizitat Fortul 13 sa cedeze locul celor care nu au mai vizitat până acum. Accesul se face doar pe baza cărții de identitate sau a pașaportului. Inscrierile pentru participare se vor face până la data de 28 oct.. Vizitatorii Fostului vor primi pentru completare un chestionar epidemiologic și vor respecta normele în vigoare pentru vizitarea muzeelor.

Detalii participare, transport, protocol – Tel. 0722749249, E-mail: ogoranu@gmail.com, persoană de contact: Florin Dobrescu


La 5 ani de la despărțirea de Nicolae Purcărea. Comemorarea a avut loc la Brașov

Astăzi, la Biserica Sfânta Treime din Şcheii Braşovului, a avut loc, cu ocazia a 5 ani de la trecerea în veșnicie, pomenirea luptătorului anticomunist Nicolae Purcărea. Comemorarea a fost organizată de filiala Brașov a Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, fiind prezenți reprezentanți ai organizațiilor: Camarazii, Noua Dreaptă, Fundatia George Manu, Neamunit, Frăția Ortodoxă și altele. O foarte frumoasă cuvântare a fost ținută de către Alexandru Costache membru al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Mulțumim și pe această cale filialei Brașov a Fundației, în mod deosebit camaradului Adrian Toth, care și-a asumat continuarea muncii regretatului nostru camarad Petre Starcovici, continuatorul operei lui Nicolae Purcărea la Brașov.

Am găsit potrivit să redăm mai jos cuvintele aceluiași Alexandru Costache:

„Zicea cândva domnul Purcarea: „Dragă, unde a fost mai greu în vremurile astea, hop și eu… M-am tot gândit, dacă ar fi să o iau de la capăt, pe același drum aș merge? Și-am zis: ce-i mai bun decât credința în Dumnezeu și dragostea de neam!?”

A avut mai multe dimensiuni ale existenței. Nu s-a deschis tuturor în același fel, viața l-a obligat la o anumită compartimentare a activităților și a relațiilor cu oamenii. Eu, după multe lecturi din memorialistica închisorilor, ca legionar am vrut să-l cunosc, iar el ca legionar mi s-a revelat, dar nu ca frondă, ci chiar cu rezerve… și-am văzut că eroismul, jertfelnicia, credința și nota de noblețe care le puncta, și despre care tot citisem, chiar nu erau tușe de subiectivism ale literaturii de detenție. Legionarismul domnului Purcarea, ca de altfel al tuturor fraților de cruce pe care, din mila lui Dumnezeu, i-am cunoscut, era în totalitate o concepție etică care avea în centru un etalon compus din multe exigențe.
De multe ori îl auzeai spunând: ”Mă întreb și eu acum la 90 de ani, oare sunt cu adevărat legionar?” Era o preocupare severă de autodepășire morală. În închisoare, în condiții de asceză forțată, foarte mulți din generația lui, generația de la ’48, cum o identifica el, au dobândit viața duhovnicească, o treaptă superioară vieții morale pe care erau obișnuiți să o cultive ca un ideal.

Dacă generația domnului Purcărea a suferit de ceva, a fost o generație care a suferit de idealism. În fond, mulți dintre ei se alăturaseră Mișcării Legionare când ea nu mai avea nicio perspectivă de consacrare politică. E destul de clar că nu exagera când povestea că el nu a făcut politică. Domnul Purcărea a fost arestat la 18 ani, în 1941, si, cu o pauză de aproape de 3 ani, când a luptat și în rezistența armată, a fost inchis până în 1964. Avea 41 ani la eliberare… Cei care l-au cunoscut, au putut vedea cât de mare era contrastul între reprezentarea publică a legionarismului și ceea ce răzbătea din dialogul cu el și din comportamentul lui. Și asta rămâne cea mai puternică mărturie a năzuințelor acelor generații.

Mai e ceva. Suferința, paradoxal, l-a umplut de har. Acum, după ce nu mai este aici, m-am tot gândit la asta. Mergeai la el îngândurat sau cu seninătatea aparentă a omului zilelor noastre, discutai ce te frământa sau orice altă temă, nu cuvintele erau importante, și plecai reconfortat sufletește. Pentru putin timp râmânea ceva cu tine, nu stiai ce, dar simteai, era mai mult decât emoția întâlnirii unui om cu așa o poveste de viață. Am văzut oameni care, având o viata religioasă sincer asumată, la plecare, ca un reflex armonic cu starea dobândită, se aplecau să-i sărute mâna asemeni preotului după spovedanie. Foarte important, nu făcea caz de credința lui și nu se străduia să schimbe nimănui convingerile, mărturisea prin simpla prezență. Avea o conștiință atât de ascuțită, că își făcea reproșuri că pe Țurcanu, cel care l-a zdrobit în bătaie la Pitești, deși îl credea mântuit în ultima clipă, nu-l putea vedea desprins de imaginea călăului…

Totuși, deși era deschis noilor generații, fiind înconjurat de mulți oameni binevoitori, cred că trăia o anumită înstrăinare, mai ales după plecarea domnului doctor Mija. Legătura pe care a avut-o cu mulți dintre frații lui de cruce nu a mai putut fi actualizată. Nici nu cred că era posibil. Pentru noi, nu-i prea ușor de înțeles dispoziția sufletească la care se referea când povestea: ”După ’90, ne-am întâlnit cei care mai rămăsesem în viață și ne-am găsit în aceeași stare sufletească, aveam aceleași convingeri, simțeam la fel, deși trecuseră 20- 30 ani de la eliberare și toți am știut ce înseamnă presiunea și șantajul Securității. A fost mare bucurie pentru mine”.

Mai zicea ceva, tot mai des în ultimii ani: ”Nu e vremea noastră”.”