Timp de două săptămâni, până pe 15 martie, cei ce doresc să cunoască poveştile de dragoste frânte de temniţe sau de luptele de gherilă din munţi, pot viziona expoziţia DRAGOSTE ÎN VREMEA REZISTENŢEI parcurgând sălile Librăriei Mihai Eminescu din centrul Capitalei.
Vernisajul expoziţiei, desfăşurat luni 29 februarie, a făcut neîncăpătoare sala de conferinţe a Librăriei Eminescu.
Un mare număr de bucureşteni au venit să vadă o adevărată linie de rezistenţă morală constituită împotriva tentativelor de arestare a istoriei recente. De la stânga la dreapta, prezidiul a fost ocupat de actorul Dan Puric, Octav Bjoza – preşedintele AFDPR, Zoe Rădulescu – fiica luptătorului Gogu Puiu şi preşedinte al Fundaţiei Luptătorii în Rezistenţa Armată Anticomunistă, neînfricata jurnalistă Oana Stănciulescu, istoricul Marius Oprea – supranumit „vânătorul de securişti”,
incisivul ziarist Alexandru Căutiş şi, nu în ultimul rând, realizatoarea TV Lucia Hossu Longin – cea căreia îi datorăm singura sursă de informaţii despre rezistenţa anticomunistă din anii de după 1990.
Deschiderea a fost făcută de Florin Dobrescu, secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu sub egida căreia a fost organizată această expoziţie, care a mulţumit conducerii Librăriei Eminescu pentru suportul acordat şi a arătat că deseori suntem tentaţi să-i percepem pe lutptorii anticomunişti ca pe nişte semizei, uitând că şi ei au fost oameni, cu trăiri şi sentimente. În 
locul analizelor strict tehnice, istorice, disciplinare asupra fenomenului rezistenţei anticomuniste, organizatorul a propus o perspectivă asupra poveştilor de iubire trăite de aceştia într-un mod tragic.
Doamna Zoe Rădulescu a relatat, cu distincţia ce o caracterizează, povestea dramatică a iubirii dintre părinţii săi, Gogu şi Olimpia Puiu, sentiment ce a făcut-o pe tânăra Olimpia să-l urmeze pe legendarul luptător venit în ţară cu misiuni din partea structurilor occidentale, asumând o iubire la fel de clanestină precum viaţa ce trebuia s-o ducă alături de omul cel mai urmărit de Securitate în întreaga Dobroge. Zoe Rădulescu, ea însăşi deţinută politic încă de la naştere, s-a arătat indignată de faptul că se încearcă anularea memoriei acestor repere morale, cerând ca societatea civilă să se implice în stoparea acestui proces antinaţional.
Dl Octav Bjoza a relatat, la rândul său, povestea de dragoste dintre el şi iubita sa, Carmen, de care a fost despărţit ani de zile în urma condamnării politice primite din partea regimului comunist. Cei prezenţi cu greu şi-au putut reţine o lacrimă atunci când bătrânul luptător a evocat episoade precum găsirea, în lagărul de muncă, a unui bucheţel de viorele, în ziua de naştere a iubitei sale, ori obiceiul de a-i scrijeli numele pe pereţii celulelor sau pe pietrele şantierelor de muncă forţată. Octav Bjoza a afirmat că nici în acei ani nu s-a simţit atât de umilit ca astăzi, ca urmare a tratamentului moral pe care i-l aplică urmaşii foştilor activişti şi securişti.
Doamna Lucia Hossu Longin a evocat poveştile de dragoste petrecute în timpul rezistenţei din munţi, oprindu-se la povestea lui Toma Arnăuţoiu şi Maria Plop, precum şi la cazul lui Constantin Cenuşă şi al soţiei sale Maria, multe dintre aceste poveşti fiind prezentate în filmele din ciclul Memorialul Durerii. Domnia sa e anunţat că va realiza o serie a Memorialului dedicată acestor poveşti de dragoste.
Atmosfera a fost dinamizată de intervenţia jurnalistei Oana
Stănciulescu, care cu spiritu-i tânăr şi justiţiar a constatat că, în baza Legii 217/2016, cunosctă şi ca „legea antilegionară”, toţi participanţii la această manifestare culturală ar trebui arestaţi la ieşirea din librărie. Ea a cerut ca această lege să fie aplicată, iar cei de la prezidiu să fie arestaţi, nu să se aplice după bunul plac, eliminându-se din Istorie acele figuri ale rezistenţei naţionale care nu sunt pe placul Institutului Elie Wiesel. Oana Stănciulescu a arătat că toţi cei prezentaţi pe panouri au refuzat dictatura atunci când aceasta a fost instaurată şi că acelaşi lucru ar trebuie să-l facem şi noi astăzi, când libertatea 
de exprimare este îngrădită, iar memoria demnităţii româneşti este confiscată.
Istoricul Marius Oprea a evocat, cu emoţie, deshumarea osemintelor a doi îndrăgostiţi, executaţi în cadrul măsurilor represive ale Securităţii împotriva luptătorilor în rezistenţa armată anticomunistă. El a prezentat asistenţei un proiect de lege elaborat de d-sa. Este vorba de o lege care va interzice manifestările şi organizaţiile de tip comunist, promovarea acestei ideologii, va confisca pensiile speciale ale celor ce au făcut parte din aparatul Partidului 
Comunist, al statului totalitar şi Securităţii, interzicând accesul acestora în orice funcţe publică. Marius Oprea a făcut o prezentare a expunerii de motive, exprimându-şi speranţa că va întruni din partea cetăţenilor numărul de semnături necesare acestui proiect legislativ. Marius Oprea consideră că nu este normal ca legionarismul să fie interzis prin lege, în timp ce ideologia vinovată de crime şi teroare timp de jumătate de secol să poată fi promovată liber.
Jurnalistul Alexandru Căutiş, cu verva cu care ne-a obişnuit, a făcut un aspru rechizitoriu 
promotorilor campaniei de discreditare a reperelor morale din închisorile politice ale regimului totalitar. Alex Căutiş a evocat cu emoţie prietenia ce l-a legat de unul dintre aceşti deţinuţi politici, Traian Popescu-Macă, povestind cum acesta a compus, la cererea altor camarazi, în închisoare, o serie de romanţe şi alte cântece de dragoste, dedicate iubitelor acestora. Aceste melodii, adunate între coperţile unei culegeri, au fost transmise prin universul concentraţionar inclusiv prin intermediul alfabetului Morse…
Actorul Dan Puric a încheiat seria intervenţiilor, arătând că în acest moment se dă un asalt împotriva fiinţei naţionale a poporului român, încercându-se, prin atentat la Istorie, să-i fie ştearsă identitatea. Dan Puric a remarcat, în legătură cu chipurile prezentate pe panouri, că reprezintă un arhetip uman pe cale de dispariţie în România. El a evocat figuri luminoase precum Gheorghe Jijie, Ogoranu sau părintele Justin Pârvu şi arătat că, de fapt, interzicând pe aceşti oameni, Institutul Elie Wiesel încear
că să interzică tocmai iubirea. Dan Puric a încheiat prezentând publicului un gest impresionant făcut de o bătrână care, vrând să sprijine construcţia memorialului de la Aiud, şi-a donat inelul de aur, el însuşi un simbol al iubirii.
A fost invitată doamna Romanescu, din Franţa, realizatoarea unei antologii a poeziei de detenţie, care a oferit publicului o înşiruire de versuri de dragoste zămislite de cei care au trcut prin infernul închisorilor şi lagărelor comuniste.
Biroul de presă al Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu
