Nr. 5 / 14.02.2023

Către: Liceul Tehnologic Mircea Vulcănescu

În atenția conducerii Liceului și tuturor cadrelor didactice

Ref.: Punct de vedere referitor la intenția modificării denumirii Liceului Tehnologic  Mircea Vulcănescu

________________________________________________________

 

Distinse Doamne Director și Director-adjunct,

Distinse cadre didactice,

 

În numele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, înființată de luptători anticomuniști, foști deținuți politici și urmași ai acestora, persoană juridică fără scop patrimonial, înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de la Judecătoria Sector 5, având ca obiect de activitate, conform actului constitutiv și Statutului, perpetuarea memoriei celor ce au luptat și s-au sacrificat pentru libertatea și demnitatea poporului român în deceniile de dictatură din secolul trecut,

vă supunem atenției următoarele considerații și fapte, referitoare la demersurile de modificare a denumirii Liceului Tehnologic Mircea Vulcănescu.

Cunoaștem presiunile exercitate de la anumite niveluri, pentru a obține o decizie de modificare a titulaturii liceului dvs.. Cunoaștem, de asemenea, și argumentele care vi s-au prezentat pentru a vă convinge să purcedeți la acest demers.

Tocmai de aceea, considerăm de datoria noastră a vă aduce la cunoștință adevărul istoric și juridic în cazul Mircea Vulcănescu, spunându-vă fără menajamente: ați fost induși în eroare! Da, este regretabil și de neconceput într-o țară normală, dar acesta este adevărul. Atât reprezentanții Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România, cât și reprezentanții administrației publice locale (probabil și ei induși în eroare de INSHR-EW), v-au indus în eroare, prezentându-vă niște neadevăruri flagrante.

Mai jos vă vom arăta, pe bază de documente care pot fi verificate în arhivele CNSAS, că Mircea Vulcănescu nu a fost condamnat de vreo instanță pentru crime de război și nici pentru vreo decizie îndreptată împotriva comunității evreiești din România.

Înainte însă de a trece la enumerarea argumentelor, vrem să facem apel la conștiința dvs. de dascăli, profesie nobilă a celor ce ridică spre lumină și adevăr noile generații ale societății românești. Luați o decizie conformă cu conștiința și deontologia dvs profesională, nu sub presiune politică sau de altă natură. Înainte de a vota în Consiliul Profesoral și în Consiliul de Administrație, uitați-vă câteva momente în sufletele dvs. de români și de creștini. Gândiți-vă că luați această decizie în fața Istoriei, în care va rămâne ca o lumină sau ca o pată. Gândiți-vă că luați această decizie în fața elevilor dvs., care vă au ca modele morale și comportamentale.

Și acum vă vom arăta că, în realitate:

1. Mircea Vulcănescu este cinstit ca martir printr-o zi națională instituită prin Lege;
2. Nu a fost condamnat pentru crime de război;
3. Sentința din 2019 nu reconfirmă condamnarea din 1948;

 

1. Vulcănescu este cinstit printr-o zi națională instituită prin Lege

V-ați întrebat: oare de ce administrația publică locală, cei care în 2017 au decis o dată, fără sorți de izbândă, ștergerea de pe frontispiciul liceului dvs. a numelui acestui martir, nu o fac ei, din nou, și astăzi? De ce recurg la subterfugiul de a face această faptă cu mâinile dvs.?

Un răspuns ar fi acela că o decizie de acest gen poate fi considerată chiar că încalcă legea. Pentru că, la 30 mai 2017, Președintele României a promulgat Legea Nr. 127  pentru instituirea Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste, act normativ în a cărei expunere de motive, fără echivoc, Mircea Vulcănescu este prezentat, alături de Radu Gyr, Iuliu Maniu, Nicolae Steinhardt, Tertulian Langa, Richard Wurmbrandt și alte nume mari, drept unul dintre martirii închisorilor politice comuniste. (Expunerea de motive este parte integrantă a oricărui acti normatic!) Lor le-a fost închinată, prin nominalizare expresă, această zi. Deci, Mircea Vulcănescu este cinstit, nominal și oficial, printr-o lege, într-o zi națională care îi este dedicată. Este considerat martir și victimă a terorii comuniste de un act normativ al Statului Român. (Sursa: https://www.agerpres.ro/politica/2017/05/30/legea-prin-care-14-mai-devine-zi-nationala-de-cinstire-a-martirilor-romani-din-temnitele -comuniste-promulgata-18-28-58 )

Facem menţiunea că expunerea de motive este parte integrantă a unui act normativ. În condițiile înlăturării numelui lui Mircea Vulcănescu, decidenții se vor afla în contradicţie cu un act normativ în vigoare.

Să fie oare acesta motivul pentru care reprezentanții administrației publice locale evită să ia această decizie, cerându-vă dvs. să o luați? Credem că ar trebui să răspundă dânșii la această întrebare.

 

2. Nu a fost condamnat pentru crime de război

 Mircea Vulcănescu nu a fost condamnat pentru crime de război sau pentru vina de a fi participat în vreun fel la adoptarea, în perioada 1941-1944 a unor măsuri defavorabile comunității evreiești.

În 16 decembrie 2022, în prestigioasa publicație “Observator Cultural”, sub titlul “fapte, mituri și controverse în cazul Mircea Vulcănescu” (https://www.observatorcultural.ro/articol/fapte-mituri-si-controverse-in-cazul-mircea-vulcanescu/ ), istoricul Ionuț Butoi, cercetător al vieții și operei lui Mircea Vulcănescu, face lumină în privința acuzațiilor false de antisemitism și participant la Holocaust, aduse marelui savant.

Procesul, desfășurat în condițiile ocupației sovietice, într-o perioadă de trecere la justiția „populară“ de inspirație stalinistă, a fost început în octombrie 1946 de Tribunalul Poporului. Acuzațiile aduse lui Vulcănescu au fost (cf. Legii 312/1945:  articolele 1, lit. b și art. 2, lit. a, n și o): „militarea pentru hitlerism“, permiterea intrării armatelor germane în țară, declararea sau continuarea războiului contra URSS și a „Națiunilor Unite“, „edictarea de legiuiri sau măsuri nedrepte de concepție hitleristă, legionară sau rasială“ și punerea în slujba hitlerismului prin aservire politică și economică. În urma cercetărilor, procurorul Al. Ionescu-Lungu a dispus ordonanță de clasare, constatînd că Vulcănescu nu e culpabil cu nimic față de dispozițiile legii 312/1945.”

Dar guvernul comunist Petru Groza a cerut Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel să dispună din nou arestarea lui Mircea Vulcănescu, odată cu ceilalți demnitari ai guvernului Antonescu, și reluarea procesului. S-a renunțat la o serie din acuzațiile aduse de Tribunalul Poporului limitându-se să-l acuze pe Mircea Vulcănescu de faptele pedepsite conform legii 312/1945 la art. 1, lit a și art. 2 lit a, adică: „militarea pentru hitlerism“, permiterea intrării armatelor germane în țară, declararea și continuarea războiului contra URSS. Toate, bazate pe aceleași „probe“ precum cele care, anterior fuseseră considerate deja invalide.

Mai exact, Mircea Vulcănescu a fost condamnat pentru fapte care intrau, în concepția Procuraturii, în sfera colaborării cu Germania nazistă și pentru războiul contra URSS. Nu a fost condamnat (și, în cadrul procesului Curții de Apel, nici măcar acuzat) pentru faptele pedepsite de legea 312/1945 ce intrau în sfera acțiunilor/legilor nedrepte anti-evreiești/rasiale.

Este deci cât se poate de clar!

În ceea ce privește presupusa vinovăție a lui Mircea Vulcănescu drept criminal de război, fostul dizident anticomunist Gabriel Andreescu, autor al unei studiu bazat pe o amplă cercetare în arhivele fostei Securități, scria în Observatorul Cultural (https://www.observatorcultural.ro/articol/cita-ideologie-cita-cunoastere-cazul-mircea-vulcanescu/ ): „… instanţele care s-au succedat nu au reușit să-i găsească nici o responsabilitate personală. (…) După circa o jumătate de an de la începerea anchetei, la 19 septembrie 1946, Procurorul delegat la Curtea de Apel București a stabilit că nu există nimic care să confirme acuzele la adresa învinuitului. Participarea lui Mircea Vulcănescu la ședințele Consiliilor de Miniștri, în calitate de subsecretar de stat, nu constituie o vinovăție, căci „Nici declararea, nici continuarea războiului, nici politica generală a Guvernului și nici deportările nu se dovedesc a fi fost hotărîte de vreun Consiliu de Miniștri din cele la care învinuitul a participat“. Cu atît mai puţin poate fi incriminată intervenţia lui Mircea Vulcănescu „în favoarea populației evreiești, ca aceasta să–și recapete dreptul de a-și desfășura […] activitatea profesională ce le fusese răpită de legile rasiale anterioare“. În ce priveşte acuzaţiile în chestiunile economice, „dimpotrivă, toate faptele sale au fost exact potrivnice celor sancționate de aceste texte, învinuitul apărînd cu competență și îndîrjire interesele românești ce-i fuseseră încredințate, împotriva oricăror încercări de aservire față de străini“ (Arhiva CNSAS, Alexandru Marcu și alții, DP 000232, vol. 15, ff. 253-255).”

“În ciuda acestei hotărîri de închidere a cazului – continuă Gabriel Andreescu – deşi nu a fost depus vreun recurs în timpul legal, Curtea de Apel București a reluat procesul. Tulburaţi de acuzaţii, mai multe personalităţi, care îl cunoscuseră pe cărturar de aproape, au depus mărturii în favoarea lui. Dimitrie Gusti a vorbit despre Mircea Vulcănescu ca despre „unul dintre cei mai buni asistenți ai mei. Pe cînd era subsecretar de stat ținea seminarul de etică kantiană la Facultatea de Litere din Bucureşti“. Consilierul de la Curtea de Conturi, Eugen Bălan, a amintit că Vulcănescu „a votat contra Constituției de la 1938. Nu l-a considerat nimeni ca un șovinist“. Profesorul Vasile Băncilă a mărturisit că, pe cînd ocupa funcţia de director al învățămîntului secundar, Vulcănescu a insistat pe lîngă el pentru angajarea lui Mihail Sebastian (scriitor evreu! – n.n.). Chiar şi Eugen Cristescu, fostul șef al serviciului secret din președinția Consiliului de Miniștri, invoca la 18 decembrie 1947 un detaliu în favoarea inculpatului: Mircea Vulcănescu știa că Mihai și Ion Antonescu au dus tratative pentru ieșirea României din război din iarna anului 1942. Chiar şi Henry H. Stahl (evreu! – n.n.), un cunoscut antifascist, a adresat completului o scrisoare de susţinere.”

Într-un alt articol, Gabriel Andreescu nota: “Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti din 6 februarie 1948 e clară. Ca şi Tribunalul Poporului, Curtea nu a putut descoperi nici o „activitate“ care să motiveze condamnarea lui Vulcănescu, din contră, activitatea sa a fost tratată drept circumstanţă atenuantă. Judecătorii au motivat prin „răspunderea ce […] este legată exclusiv de participarea la guvern, al cărei efect se concretizează în fapte de militare pentru hitlerism“ şi „astfel a achiesat  la hotărîrea de  continuarea războiului în contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice…“ (Arhiva CNSAS, dp 000232, vol. 1, ff. 189-190). Și faptele „de militare pentru hitlerism“ şi „achiesarea la continuarea războiului“ sînt etichete fără substanţă, prin ele însele dovada absenţei unor probe incriminante”, conchidea cunoscutul dizident. (https://flux24.ro/mana-lunga-a-institutului-elie-wiesel-mircea-vulcanescu-si-o-rapida-reglare-de-conturi-in-snspa/ )

De altfel, Mircea Vulcănescu nu avea concepții antisemite. Iar acest lucru este confirmat chiar de unul dintre cei mai înverșunați istorici ai Holocaustului, Jean Ancel, care deși ostil memoriei marelui savant, notează totuși că „trebuie spus că Vulcănescu nu a fost în nici un fel antisemit“.

3.) Sentința din 2019 nu reconfirmă condamnarea din 1948

 În ceea ce privește sentința din 2019, invocată și ea în presiunile exercitate la adresa dvs., trebuie să știți că acea serntință nu confirmă acuzația de “crime de război”,  și din acest punct de vedere, din nou, dvs și administrația publică locală ați fost induși în eroare.

Iată la ce se referă decizia instanței din 2019. În 2016, familia lui Mircea Vulcănescu a inițiat reabilitarea acestuia prin justiția civilă, invocând Legea 221/2009, pentru a se costata caracterul politic al condamnării. Tribunalul București a dat o sentință favorabilă, dar Curtea de Apel București a anulat sentința primei instanțe. Motivul? Cererea de reabilitare nu se încadra în legea nr. 221/2009 și a fost indicată o cale mai potrivită: cea de anulare a condamnării din 1948 prin recursul în anulare.

Mai pe înțelesul oricui, familia Vulcănescu a apelat la calea „civilă“, doar ca o reabilitare onorifică a condamnatului, dar aceasta putea anula o serie de consecințe ale condamnării sale penale (exemplu: confiscarea proprietății). De aceea, Curtea de Apel a considerat nepotrivită calea „civilă”, sugerînd, în schimb, o altă cale a justitției, cea „penală”.

În acest sens CAB a și menționat cazul lui Gheron Netta, ministru de Finanțe și deci superior ierarhic al lui Vulcănescu în guvernul Antonescu, care, spunea Curtea în motivare, s-a „aflat în aceeași situație“ cu Mircea Vulcănescu, și pentru care s-a obținut achitarea în 2000 în urma unui recurs în anulare. 

Înțelegeți deci că, prin sentința din 2019, Curtea de Apel București, NU a reconfirmat condamnarea din 1948 (așa cum insinuează cei de la Institutul Wiesel) ci a constatat neîncadrarea în lege a cererii de reabilitare, considerând calea aleasă de reclamant ca fiind nepotrivită conform legii. Iată ce manipulare grosolană!

Doamnelor Director și Director-adjunct,

Dinstinse cadre didactice,

Opera lui Mircea Vulcănescu constituie un adevărat fenomen de referință al culturii românești, depășind cadrele acesteia și dobândind o prestigioasă o anvergură internaţională. Scriitor, filosof, sociolog, economist, teolog și profesor de etică, el a fost una dintre capacităţile generaţiei luminoase a anilor 1920. Mircea Vulcănescu a fost, rând pe rând, licenţiat în Drept şi participant la campaniile monografice ale profesorului Dimitrie Gusti, căruia i-a fost şi asistent de catedră, doctorand la Paris şi foarte activ în cercurile culturale pariziene, profesor de economie politică și științe juridice la Școala de Asistență Socială, pînă în 1935, membru al societăţii culturale Criterion, director general al Vămilor şi director în Ministerul de Finanțe, director al Casei Autonome de Finanțare și Amortizare și președinte al Casei Autonome a Fondului Apărării Naționale. Din  27 ianuarie 1941, ca urmare a notorietății și pregătirii sale, a acceptat postul (tehnic și nu politic) de subsecretar de stat la Finanțe, pînă la 23 august 1944.

Pe parcursul mandatului său, Mircea Vulcănescu a fost unul dintre cei mai tenace negociatori ai României cu cel de-al Treilea Reich, reuşind, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS imediat după 23 august 1944) și înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou. A fost decorat cu înalte distincţii ale statului român, atât de Regele Carol al II-lea, cât şi de regele Mihai I, în semn de recunoaștere pentru serviciile aduse Statului Român. Mircea Vulcănescu nu a fost un colaboraționist al naziștilor, ci a reușit să servească interesul național al țării, în condițiile în care Cel de-al Treilea Reich impunea României condiții asemenea celor dintr-un teritoriu ocupat. De asemenea, Mircea Vulcănescu, de pe poziția de economist, de tehnocrat, nu a participat în nici un fel la punerea în practică a unor decizii care au afectat comunitatea evreiască din România.

Suspendat din serviciu în urma legii de purificare a aparatului de stat, după ocuparea ţării de către armata sovietică şi instaurarea regimului comunist, Mircea Vulcănescu a fost arestat preventiv fără mandat, încă din 30 august 1946. Mircea Vulcănescu a fost condamnat pe 9 octombrie 1946 la opt ani temniţă grea. S-a stins din viaţă la 28 octombrie 1952, în penitenciarul Aiud, ca urmare a metodelor dure de exterminare la care a fost supus.

Credem că argumentele expuse mai sus sunt suficiente pentru a înțelege absurdul acuzațiilor care se aduc astăzi lui Mircea Vulcănescu. Trebuie să fim de acord cu toții că este absurd ca, în anul 2022, așadar la 33 de ani de la căderea comunismului, într-o ţară care a devenit membru NATO şi UE, consiliul local al unui sector al Capitalei să ia o decizie pe baza tezelor susţinute, în urmă cu 77 de ani, de structurile comuniste, la ordinele ocupantului sovietic. Statul Român, prin Președinția și Parlamentul său, a condamnat oficial regimul comunist, ca regim ilegitim și criminal” și tot Statul Român, prin Președinția și Parlamentul său, i-a dedicat, explicit, inclusiv lui  Mircea Vulcănescu, o Zi Națională, ulterior apariției Legii 217/2015 (care completează OUG 31/2002), pe care o modifică astfel, scoțându-l pe Mircea Vulcănescu de sub incidența ei și a oricărui act normativ sau sentință judecătorească anterioară.

Sperăm, de asemenea, să înțelegeți că, modul în care vi s-a prezentat presupusa vinovăție a lui Mircea Vulcănescu, legată de măsurile represive față de etnia evreiască, constituie o interpretare viciată a unor documente juridice din epocă și o pură minciună.

Iată de ce, prin acest document, vă solicităm să nu vă dați acordul pentru schimbarea numelui Liceului Tehnologic Mircea Vulcănescu. Vă cerem să înțelegeți că memoria uneia dintre marile personalităţi ale culturii româneşti şi unuia dintre modelele autentice de trăire creştină şi martiraj în temniţele comuniste, trebuie să fie cinstit, nu terfelit. Este îndatorirea statului român, prin reprezentanții săi de la toate nivelurile, să cinstească numele celor ce s-au sacrificat pentru libertatea și demnitatea poporului român în lunga noapte totalitară din secolul trecut. Iar dvs., domnilor profesori, ca educatori și formatori ai tinerelor generații, aveți îndatorirea de a veghea ca această cinstire să continue.

Cu deosebită stimă,

Secretar al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu,

Florin Dobrescu                       14.02.2023

Descarcă aici DECLARAȚIA 230

Dragi prieteni,

A venit momentul, șsă decideți unde vor merge 3,5% din impozitul pe care statul l-a perceput pe venitul vostru de anul trecut. Până la 25 mai 2023, puteți decide voi!

Codul Fiscal prevede posibilitatea de a direcționa 3,5% din impozitul pe veniturile obținute în anul anterior către o entitate nonprofit: ONG-uri, unități de cult etc. (art.57(4)–(6) și art.84(2)-(4) din Codul Fiscal).

Până la 25 mai puteți dispune asupra destinației acestor sume pentru anumite cauze. Această donație nu vă costă nimic! Impozitul pe venit oricum l-ați plătit. Diferența e că 3,5% din acești bani, aveți dreptul să-i dirijați acolo unde vreți voi.

Dacă nu, acei bani vor rămâne la stat. Și vedeți bine cum gestionează statul banii noștri!

Ce trebuie să faceți? Simplu!

Completați și depuneți la ANAF de care aparțineți, până la 25 mai 2022, Declarația 230. Pentru a vă ușura completarea Declarației, am trecut deja datele de identificare fiscală ale Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Rămâne doar să completați cu datele dvs., să datați și să semnați.

Fundaţia noastră are ca scop, conform Statutului, „cinstirea şi păstrarea vie a memoriei luptătorilor pentru libertatea şi demnitatea naţiunii române în decursul deceniilor de represiune prin care a trecut România în ultimul secol”. De mai bine de un deceniu, reprezentăm singura instituție a Memoriei Rezistenței Anticomuniste care își îndeplinește misiunea fără compromisuri. Fără cenzura corectitudinii politice. Fără  falsificarea adevărului istoric. Noi nu eliminăm cultul eroilor anticomuniști pentru că au aparținut unei anumite mișcări. Noi nu eludăm noțiuni și termeni din analiza istorică, doar pentru că așa cer unele cercuri de influență din țară și din exterior.

Dacă vă hotărâți să redirecționarea cei 3,5% din impozit către Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, atunci tocmai ați ales să sprijiniți o luptă veche de mai bine de șapte decenii. Pentru că noi nu facem altceva decât să continuăm lupta pe care ei, combatanții Rezistenței anticomuniste, au dus-o cu credință și dor de Libertate. Perpetuarea memoriei lor într-o societate ale cărei valori sunt bulversate, întru împlinirea idealului lor, contituie pentru noi Testamentul cu care ei ne-au pecetluit.

Banii tăi vor susține editarea de cărți, broșuri și reviste dedicate Rezistenței anticomuniste, organizarea de simpozioane, comemorări și expoziții, întreținerea unor monumente sau locuri de suferință (cum este Fortul 13 Jilava, crucea partizanilor de la Sâmbăta de Sus sau mausoleul de la Majadahonda-Spania), amenajarea Muzeului Rezistenței din București, organizarea de excursii cu elevi de liceu la Fortul 13 Jilava și în alte locuri ale memoriei martirice, ori întâlniri ale elevilor cu foștii deținuți politici, dezvoltarea Centrului de Documentare al Rezistenței – cuprinzând o bibliotecă, colecții de publicații vechi, documente inedite, înregistrări audio și video, și multe alte activități.

Dacă vă simțiți alături de noi în îndeplinirea acestor deziderate, dacă vă regăsiți în acest ideal și vreți să sprijiniți activitatea noastră, completați Declarația 230 și depuneți-o la ANAF, până la data de 25 mai 2023. Anunțați-ne de depunerea declarației voastre: astfel, vom putea urmări dacă ulterior, statul virează banii cuveniți în contul Fundației.

Pentru informaţii suplimentare, Florin Dobrescu, Tel. 0722749249, mail: ogoranu@gmail.com.

Cu Dumnezeu înainte!

Coriolan Baciu, Preşedinte al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu

Pentru formular apăsați aici Formular 230

Sâmbătă 26 mai 2013, în Ţara Oltului, leagănul rezistenţei anticomuniste, la iniţiativa camaradului Cătălin Beltechi, militanții făgărăşeni şi braşoveni ai Fundației Ion Gavrilă Ogoranu au parcurs itinerariul unui drum iniţiatic, deopotrivă cu un pelerinaj, activitate ce nădăjduim că va deveni tradiţie. A avut loc înmânarea unor distincţii luptătorilor şi familiilor luptătorilor din rezistenţa făgărăşană, concomitent cu reculegerea la mormintele celor adormiţi şi la troiţele ridicate în memoria unor personaliţăţi marcante ale luptei anticomuniste. Implicaţi direct în luptă sau piloni în reţeaua de sprijin, toţi aceşti români au scris cu sânge şi lacrimi epopeea unei Românii înfrânte, dar demne. Continue Reading

Dragi prieteni,

A venit momentul să decideți unde vor merge cei 2% din impozitul pe care statul ni-l pune pe venit. Până pe 15 martie puteți decide voi!

România este una din țările UE în care Codul Fiscal prevede posibilitatea persoanelor fizice de a direcționa 2% din impozitul pe veniturile obținute în anul anterior către o entitate nonprofit: fundații, asociații, unități de cult ori pentru acordarea de burse private (art.57(4)–(6) și art.84(2)-(4) din Codul Fiscal).

Voi, contribuabilii puteți dispune asupra destinației unei sume reprezentând 2% din impozit pentru susținerea unor cauze. Nu dați nimic de la dumneavoastră. Această donație nu vă costă nimic! Impozitul pe venit oricum îl plătiți statului. Diferența e că 2% din acești bani pe care oricum statul vi-i ia, aveți dreptul să-i dirijați acolo unde vreți dvs..

Dacă nu folosiți această opțiune, suma respectivă rămâne să fie încasată și gestionată de stat! Și vedeți bine cum gestionează statul banii noștri…

Ce trebuie să faceți pentru asta? Nimic mai simplu!

Completați și depuneți la Administrația financiară, până la 15 martie 2019, Declarația 230. (Acum se poate depune și ON-LINE folosind Spațiul Privat Virtual. .) Pentru a vă ușura completarea Declarației, noi am trecut deja datele de identificare fiscală ale Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, dvs. rămânând doar să completați cu datele dvs., să datați și să semnați.

Fundaţia noastră are ca scop, conform Statutului său, „cinstirea şi păstrarea vie a memoriei luptătorilor pentru libertatea şi demnitatea naţiunii române în decursul deceniilor de represiune prin care a trecut România în ultimul secol”.

Dacă vă hotărâți să alegeți Fundația Ion Gavrilă Ogoranu pentru redirecționarea celor 2% din impozit, atunci ați ales să sprijiniți o luptă veche de mai bine de șapte decenii. Pentru că noi nu facem altceva decât să continuăm lupta pe care ei, luptătorii Rezistenței anticomuniste, au dus-o cu credință și dor de Libertate. Perpetuarea memoriei lor într-o societate ale cărei valori sunt bulversate, întru împlinirea idealului lor sunt pentru noi Testamentul cu care ei ne-au pecetluit.

Banii tăi vor susține editarea de cărți și reviste dedicate Rezistenței anticomuniste, organizării de simpozioane, comemorări și expoziții, întreținerii unor monumente sau locuri de suferință (cum este Fortul 13 Jilava sau mausoleul de la Majadahonda-Spania), amenajării Muzeului Rezistenței din București, organizării de excursii cu elevi de liceu la Fortul 13 Jilava și în alte locuri ale memoriei martirice, dezvoltării centrului de documentare al Rezistenței – cuprinzând documente inedite, înregistrări audio și video și multor alte activități și proiecte.

Dacă vă simțiți alături de noi în îndeplinirea acestor deziderate, dacă vă regăsiți în acest ideal și vreți să sprijiniți activitatea noastră, completați Declarația 230 și depuneți-o la Administrația financiară, până la data de 15 martie 2019.

AICI – ghid pentru completarea și depunerea Declarației 230.

Pentru informaţii suplimentare, Florin Dobrescu, Tel. 0722749249, mail: ogoranu@gmail.com.

Cu Dumnezeu înainte!

Coriolan Baciu, Preşedinte al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu