Deși prin Legea 127 din 2017 a fost declarată „Zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste”, ziua de vineri 14 mai a trecut și anul acesta practic neobservată. În ciuda faptului că legea prevede obligația autorităților centrale și locale, ca și a Radiodifuziunii și Televiziunii naționale, de a marca această zi națională, nici o instituție a statului român nu i-a acordat o cât de mică atenție. Este al patrulea an consecutiv de când, singură, doar societatea civilă inițiază manifestări de comemorare a martirilor închisorilor regimului comunist.
Prezența ultimilor foști deținuți politici care mai pot participa fizic la astfel de manifestări a bucurat pe toată lumea. Iar alături de ei s-au aflat, mai mulți ca niciodată, urmași ai luptătorilor anticomuniști căzuți în lupta de Rezistență, exterminați între zidurile temnițelor, ori care și-au lăsat acolo tinerețile. Iar cea mai îmbucurătoare a fost prezența unui foarte mare număr de tineri purtând drapele tricolore și portrete ale martirilor din temnițe.
În jurul statuii lui Iuliu Maniu, liderul opoziției politice anticomuniste de după 1945, a cărui siluetă se proiecta, asemenea unei răstigniri, pe fațada însorită a clădirii Ministerului de Interne, loc de detenție și tortură a mii și mii de luptători în acea perioadă, mulțimea a asistat la o slujbă religioasă oficiată de un sobor de preoți delegat de Sf Arhiepiscopie a Bucureștilor, care au pomenit sufletele tuturor celor căzuți în Rezistență și în temnițele și lagărele totalitarismului roșu.
Tinerii de la Gruparea NOI au afișat un superb banner în culori tricolore, cu mesajul primelor versuri ale poeziei lui Radu Gyr, „Ne vom întoarce într-o zi”.
La căderea întunericului, în timp ce torțele se aprindeau în memoria celor căzuți în Rezistența anticomunistă, în piață răsunau cântecele lor, zămislite în munți ori între zidurile celulelor.
Florin Dobrescu, reprezentantul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, a încheiat mulțumind încă o dată celor care au făcut posibilă această comemorare, reamintind tuturor indiferența statului român față de trecutul unic în Europa al Rezistenței românești anticomuniste și faptul că doar societatea civilă este cea care poate și are îndatorirea să perpetueze această memorie, prin realizarea unui Muzeu al Rezistenței, unui centru de documentare, prin tipărirea memorialisticii rămase de la vechii luptători și prin orice alt mijloc de acțiune.
Biroul de presă al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu