COMUNICAT. Alături de Octav Bjoza. Fundația Ogoranu reacționează față de destituirea din funcția de subsecretar de stat a președintelui AFDPR

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, înființată de luptători în Rezistența anticomunistă și urmași ai acestora, a luat cunoștință cu stupefacție de decizia premierului liberal Florin Câțu de a-l destitui pe domnul Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

Suntem încredințați că întreaga lume românească trăiește în aceste momente aceleași sentimente de indignare și frustrare în fața acestei samavolnicii de care nu a fost capabilă nici o altă guvernare anterioară. Fărădelegea este cu atât mai mare cu cât România este o țară în care represiunea comunistă a fost una dintre cele mai dure, afectând sute de mii de persoane, iar consecințele ei au fost resimțite de milioane de oameni, membrii familiilor victimelor acestei represiuni. În condițiile în care România se află pe ultimul loc în ceea ce privește reparațiile morale acordate acestor victime și urmașilor lor, iar participanții direcți la lupta de rezistență aproape că au dispărut din punct de vedere biologic, prezența domnului Octav Bjoza în Guvernul României constituia nu doar o necesitate de reprezentare a unui grup social, ci mai ales un reper moral. Nu greșim dacă spunem că, printre figurile șterse ale atâtor guvernări caracterizate prin corupție și incompetență, Octav Bjoza a reprezentat singura figură emblematică și purtătoare de substanță morală.

Considerăm util să reamintim că înființarea unui post de secretar de stat destinat problemelor celor care au luptat împotriva comunismului a constituit un deziderat permanent al foștilor deținuți politici după 1990, pentru care au militat activ oameni ca Ion Gavrilă Ogoranu, Constantin Iulian, Gheorghe Jijie, Constantin Ticu Dumitrescu și alții. Ignorat de toate guvernele de stânga sau de dreapta, acest deziderat a fost pentru prima dată împlinit în 2014, ca urmare a lobby-ului făcut de fostul președinte al României, dl Emil Constantinescu, astfel apărând postul de subsecretar de stat ocupat de domnul Octav Bjoza în toate guvernele de atunci și până acum. A devenit o cutumă aceea ca titularul pentru acest post să fie desemnat de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), așa cum postul de secretar de stat era ocupat de reprezentantul revoluționarilor. A fost pentru prima dată când luptătorii anticomuniști și urmașii lor au fost reprezentați în Guvernul României, așa cum era firesc, iar funcția exercitată de dl Octav Bjoza a fost una nu politică, ci în primul rând de reprezentare morală.

În toți acești șapte ani de activitate în cadrul secretariatului de stat, președintele AFDPR a reprezentat cu demnitate și profesionalism, în țară și în străinătate, pe luptătorii anticomuniști și urmașii acestora. Au fost ani dedicați integral luptei pentru perpetuarea Memoriei Rezistenței, terfelite de urmașii celor care au instaurat comunismul, și drepturilor camarazilor săi de luptă și copiilor acestora, până astăzi nedreptățiți de copiii celor veniți pe tancurile sovietice. Au fost ani în care Octav Bjoza nu a precupețit nici timp, nici sănătate, dormind câteva ore pe noapte și fiind permanent pe drumuri, între Secretariatul de stat și AFDPR, între diferite locuri din țară unde susținea conferințe, participa la săpăturile de căutare a osemintelor celor exterminați de comuniști sau susținea demersurile celor pe care îi reprezenta.

Se pare că integritatea domnului Bjoza, care niciodată nu a tăcut în fața nedreptăților și a criticat de fiecare dată inclusiv măsurile incorecte ale guvernelor din care făcea parte, nu a plăcut niciodată. Dar nimeni până la acest guvern nu a îndrăznit să se atingă de reprezentantul foștilor deținuți politici din executivul României.

Este limpede că avem de-a face cu o decizie de ordin represiv, o sancțiune pentru modul în care domnul Octav Bjoza a ridicat glasul împotriva măsurilor de discriminare pe criterii politice a memoriei luptătorilor anticomuniști și drepturilor copiilor acestora, împotriva confiscării IICCMER, epurării istoricilor de prestigiu ai acestuia și deturnării sale de la rostul inițial: investigarea onestă a crimelor comunismului. Dar și criticării modului impertinent în care anumiți deputați înțeleg să perpetueze către noile generații măsurile persecutorii adoptate împotriva luptătorilor în Rezistență.

Nu știm dacă guvernul PNL-USR-PLUS realizează că prin decizia de ieri, de destituire a domnului Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat, comite nu doar un uriaș abuz moral, ci aduce o gravă ofensă comunității foștilor deținuți politici, a luptătorilor anticomuniști și urmașilor acestora. O măsură de natură a redeschide în societatea românească răni care ar fi trebuit vindecate printr-un proces de reconciliere națională.

Ceea ce știm cu certitudine este faptul că ne vedem, din nou, aruncați din raportul de drept, de reprezentare în cadrul instituțiilor statului român, într-o poziție care ne amintește tot mai mult de aceea în care au fost ținuți zeci de ani părinții și bunicii noștri.

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Președinte: Coriolan Grigore Baciu

Secretar: Florin Dobrescu


PROTEST. Societatea civilă reacționează față de destituirea președintelui AFDPR din funcția de subsecretar de stat

Urmașii foștilor deținuți politici și luptători anticomuniști au lansat on-line o petiție la care s-au alăturat deja personalități ale vieții publice, dar și unii dintre ultimii supraviețuitori ai Rezistenței anticomuniste. Ei protestează față de destituirea de către premierul Câțu a președintelui AFDPR, dl Octav Bjoza, din funcția de subsecretar de stat pentru problemele luptătorilor anticomuniști și urmașilor acestora, funcție pe care o ocupa din anul 2014, când a fost înființat acest post.

„Avem nevoie de susținerea dvs. ca semnatar al acestei petiții semnate de foști deținuți politici, urmași și personalități ale vieții publice. Dacă sunteți de acord, vă invităm să o semnați la această adresă. Dacă sunteți urmaș de fost deținut politic sau deportat, puteți menționa acest lucru în spațiul destinat comentariilor”, spune o chemare care însoțește textul petiției.

Lista de semnături continuă să fie deschisă oricui dorește să susțină protestul. Petiția este disponibilă la adresa https://www.petitieonline.com/protest_destituire_octav_bjoza#form .

Redăm mai jos integral textul petiției:

______________________________________________________

Către:

– Guvernul României. Dlui prim-ministru Florin Câțu

– Președintelui Partidului Național Liberal, dl. Ludovic Orban

Noi, semnatarii acestui protest public, ne declarăm pe această cale indignarea cu privire la decizia premierului liberal Florin Câțu de destituire a domnului Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

Protestul nostru este expresia indignării și frustrării pe care o trăiește fiecare român în fața unei fărădelegi de care nu a fost capabilă nici o altă guvernare anterioară. Într-o țară în care sute de mii de familii au fost victime ale represiunii comuniste și în care statul nu a acordat niciodată atenția cuvenită cinstirii Memoriei celor ce au luptat împotriva acestui regim, prezența domnului Octav Bjoza în Guvernul României constituia nu atât o funcție politică sau o necesitate de reprezentare a unui grup social, cât mai ales un reper moral. În mediul politic caracterizat prin corupție și incompetență, domnul Octav Bjoza a reprezentat în toți acești ani o figură singulară prin profilul său moral.

Timp de șapte ani, din 2014, de când foștii deținuți politici au reușit cu greu să obțină un post de subsecretar de stat, președintele AFDPR a reprezentat cu demnitate și profesionalism, în țară și în străinătate, pe luptătorii anticomuniști și urmașii acestora. În tot acest timp, în ciuda vârstei sale, domnul Octav Bjoza și-a dăruit fără odihnă fiecare clipă luptei pentru perpetuarea Memoriei Rezistenței, terfelite de urmașii celor care au instaurat comunismul, precum și drepturilor confraților săi de luptă și copiilor acestora, fiind permanent pe drumuri, între Secretariatul de stat și AFDPR, între locuri din țară unde susținea conferințe, participa la săpăturile de căutare a osemintelor celor exterminați de comuniști, ori se dedica altor și altor cauze ale confraților săi.

Știam cu toții că integritatea domnului Octav Bjoza nu a fost niciodată pe placul politicienilor, mai ales că nu ezita să ia atitudine nici în fața deciziilor greșite ale guvernelor din care făcea parte. Dar nimeni până acum nu a îndrăznit să se atingă de reprezentantul foștilor deținuți politici din executivul României. Și nici nu credeam că ar îndrăzni cineva.

Și totuși, s-a întâmplat. Înțelegem deci că domnul Octav Bjoza plătește pentru atitudinile sale din ultimii ani împotriva măsurilor de discriminare pe criterii politice a memoriei luptătorilor anticomuniști și drepturilor copiilor acestora, împotriva confiscării IICCMER, epurării istoricilor de prestigiu ai acestuia și deturnării sale de la rostul inițial: investigarea onestă a crimelor comunismului. Dar și pentru curajul de a critica iraționalele acțiuni ale unor politiceni de a perpetua măsurile persecutorii și împotriva copiilor luptătorilor în Rezistență.

Ne întrebăm însă dacă Guvernul României realizează că, prin această ofensă adusă comunității foștilor deținuți politici, luptătorilor anticomuniști și urmașilor acestora, nu face decât să redeschidă în societatea românească răni pe care le credeam cu toții vindecate. Cui servește redeșteptarea în societate a unor demoni care ne-au bântuit jumătate de secol și care ar fi trebuit pe veci adormiți prin asumarea cu responsabilitate a trecutului totalitar?

Iată de ce, prin acest protest cerem Guvernului României, primului minstru Florin Câțu, să înceteze această joacă iresponsabilă cu amintirile dureroase pe care sute de mii de români le poartă în suflete ca pe un doliu în urma vieților frânte și tinereții distruse ale unei întregi generații care a îndrăznit să se opună comunismului. Guvernul României trebuie să servească poporului român, intereselor sale fundamentale. Iar ofensarea, prin eliminarea reprezentării la nivel institutional, a unei comunități atât de numeroase și mai ales proieminente moral, precum aceea a foștilor deținuți politici, a luptătorilor anticomuniști și urmașilor acestora, nu este de natură să aducă nimic bun în această țară.

Ținând cont de cele expuse mai sus:

1. Cerem primului ministru Florin Câțu să revină deîndată asupra acestei decizii iraționale și să prezinte scuzele cuvenite celor pe care i-a ofensat, în mod special AFDPR și domnului Octav Bjoza.

2. Cerem domnului Ludovic Orban să înțeleagă uriașa responsabilitate politică și morală pe care o poartă, în calitate de președinte al PNL, pentru consecințele incalculabile pe care decizia Guvernului Câțu le atrage după sine și care nu vor rămâne nesancționate în primul rând de electoral.

Semnatari:

Dan Puric – actor

Lucia Hossu Longin – realizator TV, Președintele Fundației Memorialul Durerii

Marius Oprea – istoric

Gheorghe Petrov – istoric

Cosmin Budeanca – istoric

Manuela Hărăbor – actriță

Răzvan Codrescu – scriitor

Nicolae Ciurică – 90 ani, ultimul partizan anticomunist în viață, decorat de Patriarhie, de Regele Mihai și Președenția României

Dr. Corneliu Zeană – fiu de deținut politic mort în temniță, Președintele Asociației Urmașilor celor Persecutați de Dictatura Comunistă

Prof. Zoe Rădulescu – născută deținut politic, Președintele Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei

Leontin Iuhas – fiul luptătoarei Doina Cornea

Gabriel Andreescu – disident luptător împotriva regimului Ceaușescu

Cristi Puiu – regizor

Cornelia Fetea – președinte AFDPR Caraș Severin

Petru Mirciov – președintele Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan – Timișoara

Cornelia Maria Fiat – vicepreședinte Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan – Timișoara

Vasile Fantaziu – secretar Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan – Timișoara

Marilena Rotaru – președinte al Mișcării pentru Regat și Coroană

Sorin Lavric – senator AUR în Parlamentul României

Dan Cristian Popescu – deputat PSD în Parlamentul României

Daniel Gheorghe – deputat PNL în Parlamentul României

Florin Roman – deputat PNL în Parlamentul României

Claudiu Târziu – senator AUR în Parlamentul României

George Simion – deputat AUR în Parlamentul României

Preot Ioan Mirică

Preot prof. univ Vasile Gordon

Preot Rus Vasile – urmaș al primarului liberal Toader Dumitru, ucis de Securitate în 1949

Preot Mihai Sebastian Gheorghilaș – urmaș de fost deținut politic

Ionuț Drăgotescu – jurnalist

Acad. Eugen Mihăescu – grafician

Iulian Capsali – publicist

col. (r) Florin Șinca

Silvia Codreanu – acriță

Petru Ionescu – regizor

Aureliu Surulescu – actor

Prof. univ. Corvin Lupu – istoric

Marcel Petrișor – președintele Federației Române a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști

Coriolan Baciu – președintele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, fiu de deținut politic

Gabriel Teodor – președintele Asociației Sfinții Mărturisitori din închisori – Bucovina

Tudor Ionescu – președintele Asociației Noua Dreaptă

Dan Grăjdeanu – președinte Frăția Ortodoxă Sfântul Gheorghe

Andrei Dincă – secretar general al Asociației Neamunit

dr. Galina Răduleanu – fost deținut politic

Niculina Moica – fost deținut politic

Ileana Budimir – fost deținut politic de la naștere, fiică de deținuți politici

Vasile Bucelea – fost deținut politic, susținător al grupului de Rezistență Ion Gavrilă Ogoranu

Ion Bucelea – fot deținut politic, susținător al grupului de Rezistență Ion Gavrilă Ogoranu

Neculai Enciu – fost deținut politic

Cornelia Maria Manolescu – fost deținut politic

Stere Frangu – urmaș de fost deținut politic

Elena Sechila – urmaș de luptători anticomuniști

Mihnea Gheorghiu – fiu de foști deținuți politici

Ioana Dobrescu –  urmaș de persecutați și deținuți politici

Gabriela Moței – fiică de foști deținuți politici

George Grasu – urmaș de luptător în Rezistență și fost deținut politic

Dincă Grasu – urmaș de fost deținut politic

Alexandru Tima – urmaș de fost deținut politic

Mihaela Manea Busuioc – urmaș de fost deținut politic

Magda Dimitriu – perscutat politic

Radu Ciuceanu – urmaș de fost deținut politic

Horia Salcă – urmaș de fost deținut politic

Nicoleta Dumitrof – urmaș de fost deținut politic

Ion Șuță – urmaș de fost deținut politic

Tit Emilian Stroescu – urmaș a 7 deținuți politici

ing. Laurean Țoța – urmaș de fost deținut politic

Elena Voinicu-Țoța – urmaș de fost deținut politic

ing. Ioan Țoța – urmaș de fost deținut politic

Ionuț Iacob – urmaș de fost deținut politic

Adrian Tomuța – urmaș de fost deținut politic

Mircea Popescu – fost deportat, fost președinte al AFDPR București

Maria Chirițescu – traducător, profesor, directorul Librăriei Pavesiana

Lista rămâne deschisă tuturor celor ce doresc să se alăture. Puteți semna aicihttps://www.petitieonline.com/protest_destituire_octav_bjoza?u=3087465


13 pentru România! Comemorarea luptătorilor anticomuniști executați în 1953 la Jilava

Au fost 13… Au luptat pentru eliberarea României de comunism. Au fost executați la 31 octombrie 1953, la Fortul 13 Jilava.

Sâmbãtã 31.10.2020, ora 11,oo, la FORTUL 13 JILAVA (Penitenciarul Jilava, str. Sabarului nr. 1, com. Jilava, jud. Ilfov).

Program:

  • ora 11-12,30: ceremonia în memoria luptătorilor anticomuniști parașutați de aviația militară americană și executați la Jilava la 31 octombrie 1953 – slujbă religioasă, cuvântări, apelul morților, Imnul celor căzuți.
  • ora 13-14,30: – vizitarea Fostului 13 Jilava – maxim 13 persoane + 2 vizitatori.

Pentru cei care vin cu microbuz: plecarea la ora 10 de la Piața Unirii (poalele Dealului Patriarhiei – Crucea lui Brâncoveanu). Pentru cei care vin cu mijloace proprii de transport: întâlnirea la ora 10,45 la poarta Penitenciarului Jilava.

ATENȚIE: Comemorarea se va desfășura în afara incintei Fortului 13, pe platoul de deasupra zidului execuțiilor din Valea Piersicilor. Ca urmare a măsurilor restrictive în vigoare, întrucât accesul la Fortul 13 se face prin incinta actualului penitenciar Jilava, anul acesta vizitarea fostei închisori politice nu se mai face decât cu un număr de maxim 15 persoane, din care 2 organizatori. Cu regret pentru această situație, recomandăm ca acei care au mai vizitat Fortul 13 sa cedeze locul celor care nu au mai vizitat până acum. Accesul se face doar pe baza cărții de identitate sau a pașaportului. Inscrierile pentru participare se vor face până la data de 28 oct.. Vizitatorii Fostului vor primi pentru completare un chestionar epidemiologic și vor respecta normele în vigoare pentru vizitarea muzeelor.

Detalii participare, transport, protocol – Tel. 0722749249, E-mail: ogoranu@gmail.com, persoană de contact: Florin Dobrescu


„Brazii se fâng, dar nu se îndoiesc”, volumele 1 și 2, acum disponibile

Vă anunțăm apariția cărții „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” de Ion Gavrilă Ogoranu, volumele 1 și 2, mult așteptate de mulți care ne-au contactat în ultimii ani. Nu este un tiraj mare, date fiind redusele noastre posibilități. Am vrut totuși să punem la dispoziția celor care ne cereau, această operă a demnității românești.
Cele două volume (376 pag, respectiv 362 pag) costă câte 30 de lei / bucata, ambele volume – 60 lei. Ele pot fi comandate fie aici, pe pagina Fundației, fie pe www.libraria-rezistenta.com, dar și pe E-mail la ogoranu@gmail.com ori pe Tel./Whatsapp: +40722749249.
Memoriile lui Ion Gavrilă Ogoranu, evocând lupta de rezistență armată anticomunistă din Munții Făgărașului, constituie una dintre cele mai zguduitoare mărturii ale demnității și eroismului cu care unii din tinerii acestui neam s-au opus regimului ilegitim și criminal instaurat de ocupația sovietică. Străbătută de un neaoș grai ardelenesc și de o vervă scriitoricească aparte, cartea „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” reprezintă ultimul cuvânt al liderului rezistenței armate făgărășene.
Urmărit de Securitate pentru a fi capturat încă din 1948, în cei 28 de ani de clandestinitate Ion Gavrilă avea să devină cel mai căutat om din România. Timp de 7 ani, între 1948 și 1955, el a acționat în cadrul grupului de partizani, iar după destructurarea acestuia, Gavrilă și-a petrecut alți 22 de ani, din 1955 până în 1976, ascuns în casa văduvei camaradului său ucis în închisoare, Petru Săbăduș. Ana Săbăduș, mamă a doi copii, l-a adăpostit pe Gavrilă cu o credință nelimitată în Dumnezeu, deși era conștientă că, dacă el era descoperit, și ea ar fi fost condamnată la moarte.
Timp de 28 de ani, Ion Gavrilă Ogoranu a purtat cu el două condamnări la moarte în contumacie. Pe capul său se pusese un preț uriaș, iar conducerea Securității considera capturarea sa o miză de prim interes. Dosarul său de urmărire conține peste 11.000 de file, cuprinzând un șir continuu de acțiuni operative desfășurate pe tot cuprinsul țării și peste hotare, în rândurile exilului, cu un singur scop: prinderea lui Ion Gavrilă. Iar dacă nu ar fi existat acea intervenție a președintelui american Nixon pe lângă Ceaușescu, probabil că soarta sa ar fi fost cruntă după capturarea din 1976.
Gavrilă a considerat supraviețuirea sa un dar dumnezeiesc al cărui scop a fost mărturisirea, după eliberarea de comunism, a acestei pagini de istorie plină de durere și suferință, pentru a fi cunoscută de tinerii de azi. În paginile celor două volume, el creionează cu duișie portretele camarazilor săi căzuți în luptă ori stinși în chinuri între zidurile temnițelor regimului comunist. Din carte răzbat chipurile curate dar aspre ale acelor tineri care, în anii celui mai groaznic regim totalitar, au renunțat la tot pentru a fi prezenți acolo unde datoria de român și de creștin o cerea. Țara Făgărașului s-a umplut de martiri și de familii zdrobite. Represiunea a fost una pe măsura rezistenței, iar comuniștii nu s-au sfiit să folosească cele mai diabolice metode pentru a frânge rezistența luptătorilor și a sătenilor din regiune, care îi sprijineau.
Cartea lui Ion Gavrilă Ogoranu este un adevărat memorial al eroismului și demnității acestui neam. O epopee pe care copiii ar trebui să o învețe în școală și care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui român, indiferent că trăiește în țară sau în afara granițelor ei. În paginile acestor volume, autorul a adunat tot freamătul zilelor și nopților acelor ani petrecuți de el și camarazii săi cu arma și ranița în spate, urmăriți pretutindeni de spectrul morții și al trădării.
Deschideți această carte copiilor voștri și îndrumați-i s-o citească, pentru a afla de la vârstă fragedă că țara în care trăiesc și libertatea de care beneficiază au fost plătite scump, cu mult sânge nevinovat și sute de mii de vieți distruse.
____________________________________________________________________
Pe potecile munţilor, acest grup de tineri, n-am purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria şi conştiinţa libertăţii neamului nostru, alături de durerea ceasului de faţă, în inima şi creierul nostru, am purtat ca o povară scumpă: visuri, doruri şi gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri şi gânduri, izvorâte şi călite în dragoste pentru neamul nostru. (…) Aceste gânduri, adânc frământate în nopţi lungi de iarnă, îngropaţi în zăpezi pe crestele Carpaţilor, sau în ceasurile de veghe cu arma-n mână, vi le închinăm vouă, tineri din sate şi oraşe, ca semn al dragostei ce v-o purtăm, ca unora ce le va fi dat, când noi nu vom mai fi, să vadă şi să desăvârşească marea şi strălucita biruinţă românească.” (Ion Gavrilă Ogoranu – Testamentul Grupului Carpatin Făgărășean – Muntele Buzduganu, Săptămâna Mare, 1952)
„Va fi altfel în viitor? Într-un viitor apropiat nici într-un caz. Am povestit despre lupta şi jertfa unor tineri de acum 50 de ani, dintr-un colţ de ţarã: Ţara Fãgãraşului. Vor fi înţeleşi de cei din ziua de azi? Asemenea iluzii nu-mi fac. Pentru majoritatea contemporanilor, acestea sunt probleme care nu intereseazã. O ştiam de mult. O ştiau şi cei care au murit luptînd. Acei ce au murit cu cei ce mai trãim îngenunchem în faţa veşnicei Românii, rugîndu-ne: Mamã ţarã, iartã-ne cã am cutezat sã luptãm şi sã murim pentru tine. Puţini, foarte puţini ne vor înţelege, ne vor iubi şi vor relua lupta noastrã pierdutã, ca sã meargã spre biruinţã. Pentru fraţii aceştia puţini am scris aceste rânduri.” (Ion Gavrilă Ogoranu)

La 5 ani de la despărțirea de Nicolae Purcărea. Comemorarea a avut loc la Brașov

Astăzi, la Biserica Sfânta Treime din Şcheii Braşovului, a avut loc, cu ocazia a 5 ani de la trecerea în veșnicie, pomenirea luptătorului anticomunist Nicolae Purcărea. Comemorarea a fost organizată de filiala Brașov a Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, fiind prezenți reprezentanți ai organizațiilor: Camarazii, Noua Dreaptă, Fundatia George Manu, Neamunit, Frăția Ortodoxă și altele. O foarte frumoasă cuvântare a fost ținută de către Alexandru Costache membru al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Mulțumim și pe această cale filialei Brașov a Fundației, în mod deosebit camaradului Adrian Toth, care și-a asumat continuarea muncii regretatului nostru camarad Petre Starcovici, continuatorul operei lui Nicolae Purcărea la Brașov.

Am găsit potrivit să redăm mai jos cuvintele aceluiași Alexandru Costache:

„Zicea cândva domnul Purcarea: „Dragă, unde a fost mai greu în vremurile astea, hop și eu… M-am tot gândit, dacă ar fi să o iau de la capăt, pe același drum aș merge? Și-am zis: ce-i mai bun decât credința în Dumnezeu și dragostea de neam!?”

A avut mai multe dimensiuni ale existenței. Nu s-a deschis tuturor în același fel, viața l-a obligat la o anumită compartimentare a activităților și a relațiilor cu oamenii. Eu, după multe lecturi din memorialistica închisorilor, ca legionar am vrut să-l cunosc, iar el ca legionar mi s-a revelat, dar nu ca frondă, ci chiar cu rezerve… și-am văzut că eroismul, jertfelnicia, credința și nota de noblețe care le puncta, și despre care tot citisem, chiar nu erau tușe de subiectivism ale literaturii de detenție. Legionarismul domnului Purcarea, ca de altfel al tuturor fraților de cruce pe care, din mila lui Dumnezeu, i-am cunoscut, era în totalitate o concepție etică care avea în centru un etalon compus din multe exigențe.
De multe ori îl auzeai spunând: ”Mă întreb și eu acum la 90 de ani, oare sunt cu adevărat legionar?” Era o preocupare severă de autodepășire morală. În închisoare, în condiții de asceză forțată, foarte mulți din generația lui, generația de la ’48, cum o identifica el, au dobândit viața duhovnicească, o treaptă superioară vieții morale pe care erau obișnuiți să o cultive ca un ideal.

Dacă generația domnului Purcărea a suferit de ceva, a fost o generație care a suferit de idealism. În fond, mulți dintre ei se alăturaseră Mișcării Legionare când ea nu mai avea nicio perspectivă de consacrare politică. E destul de clar că nu exagera când povestea că el nu a făcut politică. Domnul Purcărea a fost arestat la 18 ani, în 1941, si, cu o pauză de aproape de 3 ani, când a luptat și în rezistența armată, a fost inchis până în 1964. Avea 41 ani la eliberare… Cei care l-au cunoscut, au putut vedea cât de mare era contrastul între reprezentarea publică a legionarismului și ceea ce răzbătea din dialogul cu el și din comportamentul lui. Și asta rămâne cea mai puternică mărturie a năzuințelor acelor generații.

Mai e ceva. Suferința, paradoxal, l-a umplut de har. Acum, după ce nu mai este aici, m-am tot gândit la asta. Mergeai la el îngândurat sau cu seninătatea aparentă a omului zilelor noastre, discutai ce te frământa sau orice altă temă, nu cuvintele erau importante, și plecai reconfortat sufletește. Pentru putin timp râmânea ceva cu tine, nu stiai ce, dar simteai, era mai mult decât emoția întâlnirii unui om cu așa o poveste de viață. Am văzut oameni care, având o viata religioasă sincer asumată, la plecare, ca un reflex armonic cu starea dobândită, se aplecau să-i sărute mâna asemeni preotului după spovedanie. Foarte important, nu făcea caz de credința lui și nu se străduia să schimbe nimănui convingerile, mărturisea prin simpla prezență. Avea o conștiință atât de ascuțită, că își făcea reproșuri că pe Țurcanu, cel care l-a zdrobit în bătaie la Pitești, deși îl credea mântuit în ultima clipă, nu-l putea vedea desprins de imaginea călăului…

Totuși, deși era deschis noilor generații, fiind înconjurat de mulți oameni binevoitori, cred că trăia o anumită înstrăinare, mai ales după plecarea domnului doctor Mija. Legătura pe care a avut-o cu mulți dintre frații lui de cruce nu a mai putut fi actualizată. Nici nu cred că era posibil. Pentru noi, nu-i prea ușor de înțeles dispoziția sufletească la care se referea când povestea: ”După ’90, ne-am întâlnit cei care mai rămăsesem în viață și ne-am găsit în aceeași stare sufletească, aveam aceleași convingeri, simțeam la fel, deși trecuseră 20- 30 ani de la eliberare și toți am știut ce înseamnă presiunea și șantajul Securității. A fost mare bucurie pentru mine”.

Mai zicea ceva, tot mai des în ultimii ani: ”Nu e vremea noastră”.”

 


Comunicat Fundația Ogoranu: Comemorarea de la Sâmbăta de Sus va avea loc pe 26 iulie

În urma deciziei autorităților guvernamentale, cu privire la menținerea și după data de 1 iulie 2020 a stării de alertă, respectiv prelungirea restricțiilor presupuse de aceasta, ne vedem puși în imposibilitatea de a organiza ediția din acest an a Zilelor Rezistenței de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Restricțiile în vigoare ne permit doar organizarea comemorării în aer liber, în condițiile stabilite de legislația în vigoare. Ne vom aduna deci, și în acest an, în data de 26 iulie 2020, la crucea de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, pentru a onora sacrificiul martirilor căzuți pentru Dumnezeu, Neam și Libertate.

În măsura disponibilităților existente, Mănăstirea oferă camere de cazare celor care vor solicita. Se pot rezerva camere și la pensiunile din stațiunea Sâmbăta de Sus. Spre deosebire de anii trecuți însă, nu va fi posibilă servirea mesei la trapeza mănăstirii, măsură cauzată de restricțiile în vigoare.

În acest context dureros, în care capacitatea noastră de organizare este afectată de restricțiile stării de alertă, facem un apel către toți prietenii noștri, foști deținuți politici, urmași ai luptătorilor anticomuniști, toți cei ce doresc să onoreze amintirea eroilor anticomuniști, să fie prezenți și în acest an la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, pentru a păstra comuniunea cu idealurile și sacrificiul morților noștri. Să răspundem și anul acesta “Prezent!” și să fim alături de familiile luptătorilor din Țara Făgărașului, de urmașii celor pomeniți în cartea de aur a demnității neamului românesc.

Tradiționala drumeție la chilia (grota) Părintelui Arsenie Boca va avea loc anul acesta în ziua de sâmbătă 25 iulie, dimineață (și nu vineri, ca anii trecuți).

Pentru detalii organizatorice, persoana de contact desemnată este Florin Dobrescu, Tel. 0722749249, E-mail: ogoranu@gmail.com.

Vă așteptăm, sub semnul Rezistenței, la Sâmbăta de Sus!

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Președinte: Coriolan Baciu


ARHIVA VIDEO A REZISTENȚEI. Video-restituiri în perioada izolării.

Dragi prieteni,

În această perioadă grea, în care izolarea la domiciliu a devenit obligatorie prin ordonanța militară care restricționează circulația persoanelor, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu va încerca și ea să vină în întâmpinarea voastră, publicând cât mai multe înregistrări video cu foști deținuți politici, luptători anticomuniști, filme documentare de care dispunem și alte materiale video legate de lupta de rezistență anticomunistă, de exilul anticomunist și în general de adevărul istoric necenzurat. Urmăriți canalul Youtube, pagina Facebook și site-ul web ale Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

La vremuri grele, amintiri despre vremuri și mai grele, trăte de alte generații.


Petre Starcovici – Prezent! La despărțirea de un camarad drag.

De la Brașov am primit incredibila veste a plecării dintre noi a bunului nostru camarad Petre Starcovici. Suflet de o aleasă noblețe și dăruire, permanent prezent acolo unde era nevoie de implicare și un sfat luminat, nelipsit din mijlocul tinerilor camarazi în acțiunile întreprinse de organizațiile din Brașov ale Fundației Ion Gavrilă Ogoranu și fostului Partid “Totul pentru Țară” (Pentru Patrie), Petre Starcovici aparținea acelei aristocrații a spiritului, pe cale de dispariție astăzi, care se stinge, cu fiecare zi, odată cu plecarea dintre noi a ultimilor foști deținuți politici anticomuniști.

Structura lui sufletească l-a făcut să se alăture de la început, imediat după căderea oficială a regimului comunist din 1989, supraviețuitorilor Mișcării Legionare, trecuți prin ani grei de temnițe și persecuții, care la Brașov se aflau în număr mare, având între ei grade ale fostei mișcări decimate de represiunea celor trei dictaturi ale veacului trecut. De altfel, Brașovul a fost centrul unde în acei ani de reorganizare a vechilor militanți, aveau loc – în locuințele lui Niculae Purcărea și Ion Agapie – adunările ce au zămislit, în 1993, reînființarea fostului Partid “Totul pentru Țară”, sub conducerea comandanților legionari Nistor Chioreanu și Virgil Mateiaș, obligat de autoritățile neocomuniste să funcționeze mult timp sub numele de împrumut “Pentru Patrie”, activând concomitent cu Fundația Buna Vestire. La acel moment, în ciuda vârstei, Petre Starcovici se afla printre cei ce se puteau numi “tineretul” filialei brașovene a acestui partid. Oricum, vârsta sa biologică a fost întotdeauna contrazisă de entuziasmul, exuberanța și energia caracteristice, care îl făceau mai târziu să fie regăsit mai mult în mijlocul grupului de tineri brașoveni, decât în cel al bătrânilor.

Poate că ar trebui vorbit mai mult despre relația specială stabilită între camaradul Petre Starcovici și fondatorul nostru, bădia Niculae Purcărea, relație favorizată nu doar de faptul că erau vecini, acolo, în istoricul cartier al Șcheilor Brașovului, cât mai ales de afinitatea sufletească ce se stabilise între ei. Ani mulți, atunci când vârsta și sechelele regimului exterminatoriu din temnițele comuniste începeau să îi răpească lui Niculae Purcărea posibilitățile de mișcare, Petre Starcovici a fost un adevărat asistent și secretar al șefului legionar al județului Brașov, el reprezentându-l practic pe bătrânul luptător în coordonarea activității filialei Brașov și mai ales a grupului de tineri care își propuneau să se inițieze în stilul de viață al comunității legionarilor de sub poalele Tâmpei.

În octombrie 2014, s-a aflat printre contingentul de membri ai Partidului Totu pentru Țară care au depus legământul legionar în fața lui Niculae Purcărea, în casa istorică a acestuia din Șcheii Brașovului.

Atunci când a luat ființă Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Petre Starcovici s-a aflat, ca și Niculae Purcărea, printre promotrii acestui demers civic-cultural al luptătorilor anticomuniști și urmașilor acestora, susținând cu entuziasm activitatea și prestigiul filialei brașovene a acestei instituții a Memoriei.

Deși știam că este greu bolnav în ultima vreme, totuși plec area sa dintre noi a căzut ca un trăznet, fiind greu acceptată de prietenii și camarazii care l-au respectat și iubit. Rămâne în urma sa o amintire de lumină, un exemplu și totodată un îndemn de a continua, astăzi în condiții tot mai grele, lupta pentru adevăr și dreptate, pentru dreptul la Memorie pe care nimeni și nimic nu ni-l poate lua.

În veci pomenirea sa!

“Ca o lacrimă de sânge / A căzut o stea…”

Petre Starcovici! Prezent!

Consiliul Director al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu

Coriolan Baciu – Președinte.

Florin Dobrescu – Secretar.

Cu Niculae Purcărea, la aniversarea de 90 de ani a acestuia.

 


Bucureștiul cinstește Rezistența anticomunistă a Brașovului. Prezentarea unei cărți a demnității românești.

Apărută pentru prima oară în 1991 în SUA, la editura lui Traian Golea, mănunchiul de evocări ale Rezistenței anticomuniste din Brașov și munții din împrejurimi, organizate imediat după ocuparea țării de armatele sovietice și până în 1948, inițiativa lui Petre Baicu – el însuși combatant -, a fost completată fericit în 1997 de amintirile lui Alexandru Salcă, și el participant al Rezistenței din zonă. Cele două ediții s-au epuizat rapid și timp de 2 decenii publicul românesc a fost privat de această contribuție memorialistică deosebit de importantă pentru istoria recentă a României. Continue Reading


3,5% pentru Rezistență! Direcționează către Fundația Ogoranu! Nu te costă nimic, dar poți aduce un sprijin important

Dragi prieteni,

A venit momentul, și în acest an, să decidem unde vor merge 3,5% din impozitul pe care statul îl percepe pe venitul nostru. Până la 25 mai 2021, puteți decide voi!

România este una din țările UE în care Codul Fiscal prevede posibilitatea persoanelor fizice de a direcționa 3,5% din impozitul pe veniturile obținute în anul anterior către o entitate nonprofit: fundații, asociații, unități de cult ori pentru acordarea de burse private (art.57(4)–(6) și art.84(2)-(4) din Codul Fiscal).

Voi, contribuabilii puteți dispune asupra destinației unei sume reprezentând 3,5% din impozit pentru susținerea unor cauze. Nu dați nimic de la dumneavoastră. Această donație nu vă costă nimic! Impozitul pe venit oricum îl plătiți statului. Diferența e că 3,5% din acești bani pe care oricum statul vi-i ia, aveți dreptul să-i dirijați acolo unde vreți dvs..

Dacă nu folosiți această opțiune, suma respectivă rămâne să fie încasată și gestionată de stat! Și vedeți bine cum gestionează statul banii noștri…

Ce trebuie să faceți pentru asta? Nimic mai simplu!

Completațșdepuneți la Administrația Financiară de care aparțineți, până la 15 mai 2021Declarația 230. Pentru a vă ușura completarea Declarației, noi am trecut deja datele de identificare fiscală ale Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, dvs. rămânând doar să completați cu datele dvs., să datați și să semnați.

Fundaţia noastră are ca scop, conform Statutului său, cinstirea şi păstrarea vie a memoriei luptătorilor pentru libertatea şi demnitatea naţiunii românîn decursul deceniilor de represiune prin care a trecut România în ultimul secol”. De aproape un deceniu, reprezentăm singura instituție a Memoriei Rezistenței Anticomuniste care își îndeplinește misiunea fără compromisuri, fără cenzura corectitudinii politice, fără a accepta falsificarea sau amputarea adevărului istoric. Noi nu eliminăm cultul eroilor anticomuniști pentru că au aparținut unei anumite mișcări, noi nu eludăm noțiuni și termeni din analiza istorică, doar pentru că așa cer unele cercuri de influență din țară și din exterior.

Dacă vă hotărâți să alegeți Fundația Ion Gavrilă Ogoranu pentru redirecționarea celor 2% din impozit, atunci tocmai ați ales să sprijiniți o luptă veche de mai bine de șapte decenii. Pentru că noi nu facem altceva decât să continuăm lupta pe care ei, combatanții Rezistenței anticomuniste, au dus-o cu credință și dor de Libertate. Perpetuarea memoriei lor într-o societate ale cărei valori sunt bulversate, întru împlinirea idealului lor contituie pentru noi Testamentul cu care ei ne-au pecetluit.

Banii tăi vor susține editarea de cărți, broșuri și reviste dedicate Rezistenței anticomuniste, organizarea de simpozioane, comemorări și expoziții, întreținerea unor monumente sau locuri de suferință (cum este Fortul 13 Jilava, crucea partizanilor de la Sâmbăta de Sus sau mausoleul de la Majadahonda-Spania), amenajarea Muzeului Rezistenței din București, organizărea de excursii cu elevi de liceu la Fortul 13 Jilava și în alte locuri ale memoriei martirice ori întâlniri ale elevilor cu foștii deținuți politici, dezvoltarea Centrului de Documentare al Rezistenței – cuprinzând o bibliotecă, colecții de publicații vechi, documente inedite, înregistrări audio și video și multor altor activități și proiecte.

Dacă vă simțiți alături de noi în îndeplinirea acestor deziderate, dacă vă regăsiți în acest ideal și vreți să sprijiniți activitatea noastră, completați Declarația 230 și depuneți-o la Administrația financiară, până la data de 25 mai 2021.

Pentru informaţii suplimentare, Florin Dobrescu, Tel. 0722749249, mail: ogoranu@gmail.com.

Cu Dumnezeu înainte!

Coriolan Baciu, Preşedinte al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu

Pentru formular apăsați aici Formular 230