Am luat act cu consternare de reacţia preşedintelui Institutului „Elie Wiesel”, dl Alexandru Florian, cu privire la evenimentul desfăşurat în ziua de 4 mai a.c. în memoria grupului de rezistenţă anticomunistă condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Motiv pentru care considerăm imperios necesar să aducem câteva clarificări.
1. Ideea care răzbate din comunicat este aceea că, în România anului 2015, ar fi interzis să promovezi memoria lui Ion Gavrilă Ogoranu şi a partizanilor anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Fapt de neconceput într-o Românie în care comunismul a căzut de 25 de ani şi care este membră a structurilor euro-atlantice.
Ion Gavrilă Ogoranu a devenit simbolul rezistenţei anticomuniste din România, fenomen unic în ţările fostului lagăr comunist. Proeminenţa personalităţii sale în galeria luptătorilor anticomunişti s-a datorat atât şansei de a supravieţui comunismului, cât şi mediatizării de care a beneficiat după 1989, datorită nemuritoarelor episoade din Memorialul Durerii pe care Lucia Hossu Longin i le-a dedicat.
A interzice pe Ogoranu şi gruparea sa de gherilă, este echivalent cu a interzice să se mai vorbească despre rezistenţa anticomunistă. Ceea ce ni se pare o ofensă adusă poporului român şi suferinţelor îndurate de acesta în timpul comunismului.
2. Un popor căruia i se falsifică istoria este un popor cucerit. Rezistenţa anticomunistă din România a reprezentat un fenomen cu caracter naţional, o reacţie naturală a poporului român împotriva ocupaţiei sovietice şi regimului totalitar care urmărea distrugerea identităţii naţionale şi exterminara elitelor româneşti. De aceea considerăm necesară promovarea acestui episod istoric, din care tinerele generaţii vor găsi modele de demnitate şi patriotism, de spirit civic şi dăruire pentru binele comunitar, resurse morale atât de necesare societăţii, în contextul geopolitic care se prefigureaza la frontiera de răsărit.
În discursul ţinut în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, în noiembrie 2002, preşedintele George W Bush a elogiat rezistenţa anticomunistă din România şi eroii acesteia. Un gest firesc, de normalitate, în contextul intrării României în NATO, deziderat pentru care toţi aceştia luptaseră. Să nu uităm că, în perioada comunistă, camarazii lui Ogoranu refugiaţi în occident au beneficiat de sprijinul şi protecţia democraţiilor occidentale, iar salvarea de la moarte a lui Ogoranu s-a datorat, în 1976, intervenţiei preşedintelui american Nixon şi a consilierului său Kissinger.
A încerca să împarţi rezistenţa anticomunistă într-una rea, a legionarilor, şi alta bună, a celorlalţi, este o impietate la adresa celor căzuţi în lupte, care nu au ţinut niciodată seamă de astfel de diferenţe. Ei au luptat împreună pentru ţară, pentru credinţa străbună, pentru libertate.
3. Obiectul manifestării din seara de 4 mai 2015 a fost rememorarea rezistenţei conduse de Ion Gavrilă Ogoranu în Munţii Făgăraşului. A fost proiectat un film realizat de Lucia Hossu Longin sub egida Televiziunii naţionale şi a Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. O realizare de excepţie, desigur, elogiatoare pentru nişte oameni care şi-au sacrificat tinereţea şi viaţa luptând împotriva totalitarismului comunist.
Ulterior au dezbătut subiectul doamna Lucia Hossu Longin şi dl Octav Bjoza, preşedintele AFDPR şi subsecretar de stat pe problemele luptătorilor anticomunişti. Dată fiind dubla calitate a d-lui Bjoza, prezenţa d-sale la eveniment era mai mult decât firească. Era obligatorie. A-l acuza pe Octav Bjoza de legionarism înseamnă a te umple de ridicol. Octav Bjoza reprezintă un simbol, nu doar pentru lupta dusă împotriva dictaturii comuniste, ci şi pentru abnegaţia cu care, după 1990, a luptat pentru drepturile şi demnitatea foştilor luptători anticomunişti.
Iar a condamna rememorarea luptei şi jertfei acelor tineri capturaţi de Securitate în 1955, nu înseamnă altceva decât a te situa pe logica autorităţilor comuniste de acum 60 de ani.
4. Din comunicatul Institutului Elie Wiesel răzbate obstinaţia de a acredita ideea artificială că, la Palatul Şuţu, ar fi avut loc un eveniment cu caracter fascist. Sub egida unui institut guvernamental şi pe bani publici, conştient sau inconştient, dl Alexandru Florian diseminează ideea că România ar fi un focar de fascism, în care „reprezentanţii statului” se implică în activităţi antisemite, elogiind criminali de război. În condiţiile în care România constituie un pivot al stabilităţii şi predictibilităţii la nivel regional, considerăm că acreditarea unei astfel de teze ar putea aduce grave prejudicii statutului de prim partener al NATO la Marea Neagră.
Credem că e de datoria primului ministru să se implice în reglementarea acestei situaţii bizare de la conducerea Institutului „Elie Wiesel”. După cum credem că dl Alexandru Florian datorează scuze atât dlui Octav Bjoza, cât şi Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.
Răbdarea noastră are limitele ei şi luăm în calcul acţionarea în Justiţie a d-lui Alexandru Florian pentru gravul prejudiciu de imagine pe care ni-l creează prin eticheta de „fascist”.
Florin Dobrescu
Secretar al Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu
Organizator al evenimentului din 4.05.2015
