Printre articolele de ziar aparute dupa înfiintarea Fundatiei “Luptatorii din Rezistenta Anticomunista” se afla unul sub semnatura lui Mircea Iorgulescu. Dupa ce repeta insinuarile cuprinse în alte articole anterioare, termina cu o întrebare retorica ce se vrea încuietoare: “Oare pentru democratie au luptat cei din Rezistenta Armata anticomunista?”
Ma uitam cu tristete la aceasta stupida întrebare, amintindu-mi vremurile de atunci: tara era ocupata de trupele sovietice, armata condusa de generali ca Emil Bodnaras si Walter Roman cânta pe strazi: ”O Moscova, patria mea” si “Dimineata lumineaza zidul marelui Kremlin”. Economia era sovromizata, cultura la fel, aveam si sovrom-patriarhie, lasitatea si vânzarea se întindea în toate partile. Toate leprele, lichelele, lasii si vânzatorii se-ntreceau în a proslavi orânduirea comunista si pe generalissimul Stalin, manualele scolare, inclusiv cele de literatura se traduceau din ruseste, istoria patriei o scria Roller, conducatorii tarii se numeau Ana Pauker, Teoharie Georgescu, Vasile Luca, securitatea condusa de nume precum cele de mai sus ucidea oameni în mijlocul drumului, arestarile si deportarile se faceau dupa bunul plac, nu mai erai sigur ca vei veni de la munca sau ca te vei duce a doua zi la munca, te temeai de cei din casa ta sa nu te vânda, nu mai eram siguri ca vom mai avea o tara. În acele vremuri îsi închipuie autorul, noi cei care renuntaseram la toate, inclusiv la vietile noastre, noi, în pauzele dintre ciocniri, eram preocupati de cum va fi România dupa comunism? Numai un prost îsi putea închipui ca ne gândeam cum vom face privatizare: dupa metoda MEBO sau vânzând fabricile tuturor aventurierilor din lumea larga pe degeaba, ca se va admite sau nu în parlament o motiune de cenzura. Si totusi noi luptam pentru democratie, domnule democrat de carton dresat sa scrii ceea ce scrii, toate grupurile de rezistenta armata sau neînarmata, toate pâna la cel din urma au fost monarhiste. De altfel ca tot poporul român de atunci.
Noi nu mai speram sa apucam clipa victoriei, dar nici prin cel mai laturalnic gând nu puteam concepe ca atunci când România se va scutura de comunism nu se va aseza pe starea de fapt din decembrie 1947, când în vigoare era constitutia din 1923. Si aceasta constitutie era mai democratica decât surogatul facut în pripa de fostii comunisti si de fiii lor pentru uzul personal.
Ion Gavrilă Ogoranu
